Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel: Tradiții și obiceiuri populare

Potrivit tradițiilor populare românești, Sfântul Petru și Sfântul Pavel sunt plasați în Lună: Petru la dreapta, iar Pavel la stânga. Sfântul Petru este considerat cel care deține cheile Raiului și este mâna dreaptă a lui Dumnezeu. De asemenea, Petru controlează piatra și grindina și este patronul agricultorilor.

În popor, sărbătoarea este cunoscută sub numele de San-Petru de Vară, marcând mijlocul verii agricole și perioada secerișului. În numeroase povestiri populare, San-Petru apare ca un om obișnuit, îmbrăcat în haine țărănești, lucrând pământul, crescând vite și, bineînțeles, pescuind.

În această zi, cucul și privighetoarea nu mai cântă. O legendă populară explică de ce cucul nu mai cântă: „Un singur naș a avut cucul, și acela a fost Sampietru. Dar cum a fost el cucul pe atunci, s-a apucat de furat caii lui nașu-său. Nașu-său aleargă mereu după ei, doar, doar o pune mâna pe ei. De la Sampietru-nainte cucul iar nu mai cântă, de frica nașu-său, îi e frică că-l aude.”

Fiind responsabil de încăperile Raiului, San-Petru împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, această zi fiind denumită și „Sărbătoarea lupilor”. De asemenea, el fierbe grindina pentru a o topi și a face-o mai puțin periculoasă pentru oameni și câmpuri.

Ziua este cunoscută și sub numele de Moșii de San-Petru de Vară, când se fac pomeni pentru cei decedați, oferind colaci, lumânări, mere dulci sau acre. Tradiția spune că femeile nu trebuie să mănânce mere până în această zi, pentru a nu supăra sufletele celor morți. După această sărbătoare, femeile tinere pot mânca mere, în timp ce cele vârstnice trebuie să aștepte până la Sfântul Ilie.

În această zi, oamenii duc la biserică mere, zarzăre, colivă, colaci și, cine are, puțină miere în faguri.