Sanatate
/
Vrancea
/
10 iul. 2026, 06:30
Oamenii de știință descoperă un posibil factor cauzator al sindromului de oboseală cronică în adâncurile creierului
O înțelegere mai profundă a creierului uman este acum posibilă, conform unui studiu realizat în Australia, care sugerează că un sistem de eliminare a deșeurilor aflat în profunzimea creierului ar putea fi responsabil pentru simptomele sindromului de oboseală cronică. Această cercetare preliminară a fost publicată în Frontiers in Neuroscience, conform sciencealert.com. Caracteristicile sindromului de oboseală cronică și noile dovezi biologice Sindromul de oboseală cronică, cunoscut și sub numele de encefalomielită mialgică (ME/CFS), a fost neglijat de sistemul medical timp de decenii și nu are o cauză sau un tratament cunoscut. În trecut, experții în sănătate considerau că plângerile pacienților despre oboseală extremă, "ceață mentală" sau simptome persistente asemănătoare gripei erau doar în mintea lor, deoarece nu se putea găsi o explicație alternativă. Totuși, în ultimii ani, oamenii de știință au găsit "markeri biologici neambigui" ai ME/CFS în gene, lichidul spinal, sângele și microbiomul intestinal al pacienților. Mai mult, multe dintre aceste indicii sunt legate de sistemul imunitar sau de inflamație, indicând probleme sistemice de sănătate. Cercetătorii de la Universitatea Griffith din Australia suspectează acum că un sistem de canalizare defectuos al creierului ar putea fi la baza problemei. "Acest studiu este primul care demonstrează funcționarea afectată a sistemului glicfatic în ME/CFS folosind RMN-uri, oferind o explicație mecanică pentru schimbările inflamatorii raportate de alte echipe de cercetare din Australia și din întreaga lume," afirmă neuroimunologul Kiran Thapaliya. "Aceasta sugerează că disfuncția sistemului natural de curățare al creierului ar putea fi un factor esențial în această afecțiune." Importanța sistemului glicfatic în procesul de curățare a creierului Cercetarea este mică și preliminară, dar ipoteza este logică. Sistemul glicfatic este o frontieră nouă în fiziologia umană, iar neuroștiințele abia acum încep să descopere complexitatea acestuia. În prezent, majoritatea cunoștințelor noastre despre acest sistem se bazează pe cercetări realizate pe șoareci, dar se pare că eforturile de reciclare ale creierului sunt cele mai active în timpul somnului. Aceasta pare a fi perioada în care produsele toxice sau celulele moarte sunt eliminate din creierul mamiferelor, prin "valuri" de lichid cefalorahidian. Aceste impulsuri de lichid par a fi pompat de o rețea de conducte obscure care este încă în curs de descoperire. În rândul oamenilor, cercetătorii încep să asocieze problemele sistemului glicfatic cu declinul cognitiv, probleme de memorie, afecțiuni musculoscheletale și psihoză. Acesta este primul studiu care investighează o legătură cu ME/CFS. În investigații preliminare, Thapaliya și colegii săi au scanat creierele a 31 de participanți cu ME/CFS și le-au comparat cu cele ale 27 de controale sănătoase. Imagistica directă a sistemului glicfatic nu este o sarcină simplă, motiv pentru care rețeaua de eliminare a deșeurilor ne-a eluzat atât de mult timp. De obicei, un "tracer" trebuie să fie injectat în lichidul cefalorahidian al unei persoane printr-o procedură invazivă, pentru a putea fi imaginat în timp ce curge prin pasajele secrete ale sistemului. Cercetătorii de la Griffith au abordat o metodă diferită. Aceștia au folosit o tehnică non-invazivă care estimează funcția glicfatică. Aceasta se face prin măsurarea ratei de difuzie a lichidului cefalorahidian în canale minuscule care înconjoară vasele de sânge din creier. Aceasta este mai puțin directă și precisă, dar poate fi utilizată în mod non-invaziv pentru a evalua scanările RMN. Această tehnică a sugerat deja modificări la fluxul glicfatic în pacienții cu boala Parkinson, Alzheimer, probleme de tensiune arterială și escleroză multiplă. Cercetătorii din Australia au descoperit acum că scanările cerebrale ale pacienților cu ME/CFS arată de asemenea semne de funcție glicfatică redusă. Mai mult, această disfuncție este observată doar în emisfera dreaptă a creierului, nu și în cea stângă. "Această asimetrie hemisferică," notează autorii studiului, "… a fost raportată anterior la pacienți cu epilepsie temporală, boala Parkinson și scleroză laterală amiotrofică (ALS)." Interesant este că cu cât mai mari sunt problemele de somn sau problemele de concentrare ale pacienților cu ME/CFS (cunoscută sub numele de "ceață mentală"), cu atât mai mari sunt semnele de disfuncție glicfatică în emisfera lor dreaptă. Sonya Marshall-Gradisnik, directorul Centrului Național pentru Neuroimunologie și Bolile Emergente de la Griffith, explică că aceste scanări cerebrale întăresc "noțiunea că somnul joacă un rol critic în menținerea sănătății creierului." "Sperăm că rezultatele pot deschide calea pentru un diagnostic mai bun prin utilizarea procedurilor non-invazive și, important, pentru tratamente viitoare pentru pacienți," adaugă ea. Din păcate, rezultatele studiului nu pot dezvălui de ce disfuncția glicfatică ar putea apărea doar în emisfera dreaptă sau cum aceasta ar putea influența simptomele ME/CFS. Însă, dacă sistemul de eliminare a deșeurilor al creierului nu elimină eficient produsele toxice, ar putea exacerba inflamația în sistemul nervos central, ducând la simptome neurologice. Aceasta este aproximativ aceeași argumentație pentru care sistemul glicfatic poate fi perturbat la persoanele cu Alzheimer sau boala Parkinson. Este necesară mult mai multă cercetare pentru a înțelege sistemul glicfatic în creierele umane și modul în care disfuncția acestuia poate duce la diferite boli. Cu toate acestea, descoperirea sa ar putea schimba radical domeniul neuroștiinței. Deșeurile creierului se dovedesc a fi o comoară neurologică. Studiul este publicat în Frontiers in Neuroscience. Acest articol a fost verificat de Michael Irving și editat de Peter Dockrill. Deși ne mândrim cu procesul nostru, suntem doar oameni. Dacă observați o eroare, vă rugăm să ne anunțați.
