Cercetările din 2025 confirmă prezența microplasticelor în creierul uman și riscurile asociate
Update 2 săptămâni în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu
În anul 2025, comunitatea științifică a reconfigurat percepția asupra microplasticelor, evidențiind trecerea acestora de la o problemă de mediu la o amenințare directă pentru sănătatea umană. Potrivit noilor studii analizate de %source%, aceste particule mici de plastic se găsesc acum în organe, sânge și chiar în creier, iar efectele lor asupra sănătății sunt din ce în ce mai grave.
👉 Patrunderea microplasticelor în creier şi acumularea lor progresivă
Microplasticele sunt particule extrem de mici, unele invizibile cu ochiul liber, provenite din degradarea plasticului din ambalaje, haine sintetice și alte produse cotidiene. Cercetările din 2025 au demonstrat că aceste particule nu se limitează la stomac sau plămâni, ci traversează bariere biologice considerate anterior protecții sigure, cum ar fi bariera hematoencefalică, care protejează creierul.
Un studiu realizat pe probe de creier uman a relevat că microplasticele se acumulează progresiv, cantitățile găsite în mostrele recente fiind semnificativ mai mari decât cele din trecut. Estimările sugerează că în creierul unei persoane se poate afla o cantitate de plastic echivalentă cu greutatea unei linguri. Această acumulare constantă reflectă o expunere în creștere continuă.
👉 Efectele microplasticelor asupra sănătății creierului și legăturile cu boli neurologice
Prezența microplasticelor în creier a fost transformată într-un pericol insidios. Aceste particule nu provoacă dureri sau simptome imediate, însă pot afecta funcționarea normală a creierului pe termen lung. Studiile din 2025 leagă prezența microplasticelor de afecțiuni neurologice, inclusiv tulburări de memorie și demență, iar experimentele pe animale au evidențiat simptome asemănătoare bolii Alzheimer în stadiile ei incipiente.
În plus, cercetări suplimentare sugerează o conexiune între microplastice și patologiile cardiovasculare, cum ar fi infarctul sau accidentul vascular cerebral, sporind astfel riscul general pentru sănătatea umană. Astfel, aceste particule devin un „ucigaș tăcut”, cu efecte grave dar greu de detectat.