Votul în satele izolate: disperare și promisiuni uitate
Update cu 1 lună în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Elena Dumitrescu
Votul în satele izolate: disperare și promisiuni uitate
În satele îndepărtate din munți, votul devine o tăcere apăsătoare. Oamenii simt că promisiunile au fost pierdute în timp, iar speranța de schimbare s-a stins demult. Potrivit Digi24, aceștia ar dori să meargă la vot pentru a-și îndeplini datoria civică, dar secțiile de votare sunt situate la zeci de kilometri distanță, iar mijloacele de transport sunt inexistente.
În satul Schitu de Sus din județul Mehedinți, atmosfera este una de stagnare. "Din ce în ce mai rău e", spune un localnic. Un reporter îi întreabă dacă mai au încredere că lucrurile se vor îmbunătăți, la care acesta răspunde fără ezitare: "Nu, niciodată!"
Bătrânii din Schitu de Sus depind de o cutie poștală ca singura legătură cu civilizația. Aici, poștașul le aduce din când în când pensiile și facturile pentru utilități. Bunicul Trica, în vârstă de 92 de ani, locuiește izolat de 30 de ani și ar dori foarte mult să participe la vot. "Am rămas numai eu cu vecinul, aici. Se zice că speranța moare ultima... întotdeauna omul speră la mai bine!" mărturisește el.
Spre nefericirea lui, secția de votare este la 40 de kilometri distanță, iar mersul pe jos nu este o opțiune. "Întotdeauna m-am dus când am fost tânăr, dar acum nu pot să mă duc pe jos. Dacă vine cineva cu vreo mașină să ne ducă", adaugă Trica, care nu este singurul în această situație. Alte voci locale reclamă faptul că "satul e perit".
"Puțină lume a mai rămas, au murit bătrânii, cei tineri au plecat", spune o localnică. Reporterul întreabă despre speranțele pe care le au pentru vot, iar răspunsurile sunt pesimiste: "Cine știe, ce mai știm noi, de unde să știm pe cine să mai alegi, ce să mai faci."
În ciuda dificultăților, unii încă mai visează la o schimbare. "Dacă ne ducem, poate se va face ceva. Trăim cu speranțele", concluzionează un alt localnic. Aceste mărturii scot în evidență nu doar dificultățile logistice, ci și lipsa de speranță și de încredere a comunităților izolate în procesul electoral.
