Duiliu Zamfirescu, figură majoră a literaturii și diplomației românești
Duiliu Zamfirescu s-a născut pe 30 octombrie 1858 în satul Plăinești, azi Dumbrăveni, județul Vrancea. A fost un scriitor marcant, un diplomat și jurist influent, cunoscut mai ales pentru ciclul de romane „Comăneștenilor”, care a marcat trecerea literaturii române de la romantism la realism.
Familia sa înstărită i-a permis să studieze la Liceul „Matei Basarab” din București și ulterior la Facultatea de Drept și Litere din capitală. După ce a început cariera ca procuror, Zamfirescu a renunțat la justiție pentru a se dedica avocaturii și funcțiilor diplomatice, asumând, printre altele, rolul de ministru de Externe și președinte al Camerei Deputaților.
Ciclul „Comăneștenilor”, compus din volumele „Viața la țară”, „Tănase Scatiu”, „În război”, „Îndreptări” și „Anna”, prezintă o frescă socială a României la sfârșitul secolului XIX, ilustrând conflictul între vechea elită boierească și noile clase sociale. Jurnaldevrancea.ro notează că Zamfirescu a fost primul romancier român care a folosit romanul epistolar, prin lucrarea „Lydda”.
Pe lângă proza sa, scriitorul a publicat poezii, nuvele și piese de teatru, demonstrând versatilitate și implicare culturală în timpul unei epoci complicate. Opera sa rămâne o mărturie valoroasă despre evoluția societății românești, „adevărata noblețe nu vine din rang, ci din caracter, cultură și dăruire”.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail