Sfantul Constantin, figura marcantă a istoriei romane

Sfantul Constantin, figura marcantă a istoriei romane

Sfantul Constantin, cunoscut ca întemeietor al Imperiului Roman creștin, s-a născut pe 27 februarie 272 în cetatea Naissus, astăzi numită Nis, în Serbia. Fiul împăratului Constantius Chlorus și al Elenei, el a fost proclamat împărat după moartea tatălui său în 304.

În perioada domniei sale, Constantin s-a confruntat cu Maxentiu, fiul împăratului Maximian, care dorea să-i ia puterea. Înainte de lupta cu Maxentiu din anul 312, el a avut o viziune în care a observat pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: "In hoc signum vinces" (prin acest semn vei birui). Noaptea, conform sursei vrancea24.ro, Hristos i s-a arătat în vis și l-a încurajat să folosească semnul sfintei cruci pe steagurile armatei sale.

Constantin a ieșit biruitor din această confruntare și în anul 313 a emis un decret prin care a încetat prigonirea creștinilor, permițând astfel dezvoltarea acestui cult în imperiu. Mai târziu, în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), religia creștină va deveni religie de stat.

În timpul conducerii lui Constantin, a avut loc și primul Sinod Ecumenic, în anul 325, la Niceea, unde a fost combatută erezia lui Arie și au fost formulate primele articole din Crez. Sfantul Constantin a murit în 337, la zece ani după trecerea la cele veșnice a mamei sale, împărăteasa Elena.

Elena este cunoscută pentru descoperirea crucii pe care a fost răstignit Hristos, pe dealul Golgotei. De asemenea, ea a construit Biserica Sfantului Mormant, precum și alte lăcașuri sfinte, inclusiv Biserica din Betleem și cea din Nazaret.