Schimbarea la Față a Domnului, sărbătorită pe 6 august

Pe 6 august, credincioșii ortodocși praznuiesc Schimbarea la Față a Domnului, o sărbătoare cu o semnificație profundă, care amintește de minunea petrecută pe Muntele Tabor. În această zi, Hristos își descoperă dumnezeirea în natura umană pe care a acceptat-o. Potrivit Evanghelistului Matei, "Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17,2), în timp ce Marcu amintește că veșmintele erau "ca zăpada" (Marcu 9,3). Aceasta subliniază unirea dintre firea umană și cea dumnezeiască în Hristos, care rămâne neamestecată și neschimbată.

Originea acestei sărbători datează din secolul al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena a construit o biserică pe Muntele Tabor. De asemenea, sărbătoarea a început să fie documentată în prima jumătate a secolului al V-lea. În Occident, a fost adoptată mai târziu, după decizia papei Calist III, ca mulțumire pentru victoria creștinilor asupra turcilor la Belgrad în 1456. De asemenea, pe 6 august este o zi de pomenire a celor care au trecut în veșnicie, iar în unele părți ale țării, credincioșii aduc struguri la biserică pentru a-i împărți.

Unii cred că Schimbarea la Față marchează începutul toamnei, interzicând spălarea rufelor în ape curgătoare și scăldatul animalelor. De asemenea, se spune că cei care nu sărbătoresc această zi se vor usca și se vor vesteji precum florile. Spălatul hainelor în această zi este considerat nefavorabil, având ca rezultat invazii de păduchi sau alte neplăceri.

Pe lângă acestea, este bine ca în această zi să nu existe certuri, iar împăcările sunt recomandate pentru a evita neplăcerile pe parcursul anului. Cei care se roagă cu credință în această zi sunt considerați a fi vindecați de patimi, iar femeile gravide care respectă sărbătoarea se bucură de nașteri ușoare și copii sănătoși.

Credincioșii obișnuiesc, de asemenea, să ofere pomana pentru sufletele celor decedați, oferind fructe de sezon, colivă și preparate din icre și pește, conform tradiției zilei.