Sărbătorirea Sfântului Ștefan, primului martir al creștinismului

Pe 27 decembrie, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, în a treia zi după Nașterea Domnului, iar catolicii îl onorează în ziua următoare Crăciunului. Odată cu creșterea numărului de creștini după înființarea Bisericii, au apărut și cereri pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost aleși șapte bărbați "plini de Duh Sfânt și de înțelepciune" pentru a asista la slujbele religioase și a supraveghea mesele comune. Primul dintre ei a fost Ștefan, urmat de Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.

Rolul acestor diaconi în Biserica primară era mult mai complex decât cel pe care îl au diaconii astăzi, ei predicând cuvântul Evangheliei, oficiind botezuri și ajutând la organizarea cultului desfășurat de conducerea Bisericii din Ierusalim. Ștefan a demonstrat a fi un apărător fervent al credinței adevărate referitor la Iisus Hristos, recunoscându-l ca fiind Fiul lui Dumnezeu, care s-a născut, a murit, a înviat și s-a înălțat la ceruri pentru mântuirea oamenilor.

În momentul în care l-a văzut pe Hristos în slava sa, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, Ștefan a pus în rugăciune pentru sine și pentru cei care îl omorau, cerând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta" (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul unde a fost ucis a fost identificat în valea lui Iosafat. Din cauza vremurilor, cei uciși prin lapidare nu puteau fi înhumați în mormânturile familiei, se crede că trupul Sfântului Ștefan a fost pus într-un mormânt de creștin.

Moastele lui au fost regăsite în anul 415 de către preotul Luchian din Kefar-Gamala, care a avut o viziune. Pe mormântul său se aflase inscripția "chiliel", care înseamnă "cununa" în ebraică, subliniind că Ștefan a fost primul creștin care a primit cununa muceniciei. Sfântul Apostol Ștefan rămâne un simbol important al jertfei creștine pentru toți credincioșii.