Potrivit lucrării „România, un studiu de ţară”, publicat de Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii în anul 1991, țara noastră avea în 1986 o rețea de cale ferată care se întindea pe 11.221 kilometri, adică 10.755 kilometri cu ecartament standard, 421 de kilometri cu ecartament îngust și 45 de kilometri de cale cu ecartament larg. Având în vedere datele publicate de „Club feroviar”, România are în acest moment 10.611 kilometri de cale ferată, mai puțin cu peste 600 de kilometri decât arăta raportul făcut de americani imediat după Revoluția din 1989. De-a lungul timpului, au fost dezafectați peste 300 de kilometri de cale ferată normală și aproape toată rețeaua de linii ferate cu ecartament îngust – căi ferate forestiere, miniere sau industriale. Chiar și așa, statisticile arată că România se află încă în topul țărilor din UE cu cei mai mulți kilometri de cale ferată. Din păcate, în ultimii 35 de ani guvernele post-revoluționare nu au acordat atenția necesară acestui segment de infrastructură vital, oricum ai gândi-o, pentru țara noastră, preferând să-și îndrepte atenția (atât cât au făcut-o) spre infrastructura rutieră, mai lesne aducătoare de voturi prin tăieri de panglici electorale. Practic, în acest moment numărul kilometrilor de cale ferată modernizată este la jumătate față de cel al autostrăzilor și al drumurilor expres. În anul 2024 au fost modernizați doar 54,72 de kilometri de cale ferată (plus 23 de kilometri readuși la parametri constructivi, proces care nu înseamnă modernizare) în timp ce, în același an, au fost deschiși circulației circa 195 de kilometri de autostradă și drum expres.